La alegeri, românii din Diaspora au reprezentat mereu cireașa de pe tort pentru candidați. Și-au dorit-o dar n-au știut ce să facă pentru a o obține. Cu cei de acasă e mai ușor! Promisiuni de viață mai bună, locuri de muncă din belșug, asfalt la poartă, cunoașteți repertoriul! Cu cei din străinătate… mai greu cu promisiunile: au viața mai bună, au locuri de muncă bine plătite și au și asfalt la poartă! Dificil de păcălit! Un singur argument e fluturat mereu precum suzeta în fața bebelușului isteric.
De ani de zile, în campania electorală, răsună enervant aceeași placă: vom face o țară frumoasă și înfloritoare pentru a vă întoarce acasă la familie! Și cu fiecare campanie electorală, țara noastră devine din ce în ce mai frumoasă. Economia duduie, toți românii țopăie de fericire și bunăstare pe străzile proaspăt asfaltate și chiar și cultura a înflorit… în penitenciare. Se scriu mai multe cărți în închisorile din România decât la sălile de lectură ale universităților! Asta, de vreo câțiva ani, de când au început să intre oamenii culți după gratii.
Dar să revenim la promisiuni. Eu sunt din Vaslui. Un județ celebru. Celebru, nu pentru Știrile de la ora 5, ci pentru că acest nume este legat de cea mai mare bătaie care și-au luat-o turcii în viața lor. Mai sunt multe alte argumente care mă fac mândru că aparțin acestui loc plin de oameni inteligenți ca mine. Nu chiar așa de cult precum cei care scriu cărți după gratii, dar orișicât! Ideea e că în acest județ istoric candidează o duduie oarecare, o proastă banală cu ifose de intelectuală. Nimic special! Sunt convins că există cel puțin câte un asemenea specimen candidat în fiecare județ al patriei noastre prospere. Șocant este că această duduie și-a făcut un lait-motiv în campania electorală din ”întoarcerea acasă a valorilor românești care au plecat peste hotare”.
De ce e șocant? Pentru că duduia este și ea o valoare, dar una mai deosebită. De fapt, s-ar putea spune că e un geniu. Dacă până pe la vârsta de 30 de ani, abia terminase un liceu, ulterior s-a declanșat fiara intelectuală din ea. În doar trei ani, și-a luat la foc automat, licență, vreo trei masterate și doctoratul! Și imediat a ajuns și director la o instituție importantă din județ! Dar în esența ei este o proastă. Și de aici paradoxul!
Se întâmplă peste tot în țara noastră dragă. O groază de idioți ocupă locurile de muncă destinate specialiștilor, profesioniștilor, acelor oameni care au studiat ani de zile și care au plecat. Acești idioți au ajuns pe acele fotolii pe filieră politică. Iar în campania electorală vin și cheamă înapoi pe cei care și-au luat câmpii tocmai din cauza lor și noi, românii înduioșați de această generoasă ofertă, ar trebui să îi votăm.
La sfârșit, nu mă pot abține să nu-i dau o veste duduiei în cauză și celorlalți idioți care se dau cu fundul de pământ de dragul românilor plecați.
Românii, până la urmă, tot se vor întoarce acasă! Dar asta se va întâmpla când veți dispărea voi, cei care ne cereți voturile. Până atunci așteptăm vești frumoase din țară și la cât mai multe cărți scrise în închisoare! Trăiască cultura din pușcăriile românești!
Cu respect profund,
Gelu Irimia
