Romică Pîrvu este unul dintre cetăţenii românii de etnie rromă care le transmit celor de acasă şi politicienilor români mesajul „nu ţiganii fac România de ruşine, politicienii corupţi o fac! România rezistă!”. Sub acest îndemn, rromii din Londra s-au reunit, în data de 14 februarie, într-un protest spontan pe facebook. În zilele următoare, acţiunea a luat amploare, transformându-se într-o adevărată dezbatere pe grupul Români în Londra, la care au luat parte câteva sute de persoane, rromi şi români din UK, din alte ţări şi din România. Rromii au fost îndemnaţi de Radu, iniţiatorul acţiunii, să posteze câte o fotografie de la locul de muncă, să arate că muncesc cinstit şi nu-şi fac ţara de ruşine! Romică Pîrvu, de 42 de ani, din Bucureşti, bus driver în Londra, ne-a împărtăşit povestea lui. S-a hotărât să-şi părăsească ţara, nu din cauza nivelului de trai, ci pentru că îşi doreşte un viitor curat pentru fiul său, unul în care să nu fie nevoit să dea şpagă pentru a-şi construi o carieră sau să fie discriminat pentru că este rrom.
„Nu pot să spun că o duceam rău în România. Am lucrat la RATB, tot şofer de autobuz, în paralel eram şi taximetrist independent, soţia era profesoară de limba română…Fiul meu este principalul motiv pentru care am ales acest drum. Ne dorim ca el să aibă un viitor mai bun”.
Fiul, picat la examen cu câteva sutimi. Marea lipsă: 1000 de euro!
Romică Pîrvu şi soţia sa îşi doreau ca, din clasa a V-a, fiul lor să studieze la o clasă de engleză, din cadrul unei şcoli din Bucureşti. Copilul se descurca foarte bine la engleză şi a făcut şi meditaţii, pentru a fi siguri că va trece examenul şi va fi admis la clasa respectivă. „Băiatul a picat examenul cu câteva sutimi şi abia după aceea, mi-a spus soţia că, aflase şi de ce: dacă dădeam 1000 de euro, ar fi avut locul asigurat la acea clasă de engleză”, povesteşte Romică Pîrvu. „Dacă aş fi ştiut dinainte, cel mai probabil dădeam banii, nu ştiu. Dar, aspectul cu examenul m-a supărat atât de tare încât m-am hotărît să plec. Acum, fiul meu va absolvi şcoala de engleză, în Marea Britanie…”
Engleza de acasă nu se potriveşte cu cea din UK!
Romică Pîrvu a mers la o firmă de recrutare a forţei de muncă din Bucureşti şi a trecut testul pentru un job de bus driver în UK. Numai că, atunci când a ajuns acolo, a văzut că engleza de-acasă nu se potriveşte cu aceea din UK! „Multora ni se pare că ştim foarte bine engleza, dar, când ajungi în UK, constaţi că nu e chiar aşa. În primul rând, te confrunţi cu accentul. Aşa a fost şi în cazul meu. Deşi trecusem testul la Bucureşti, când am ajuns la firmă, în Anglia, m-am confruntat cu alte dificultăţi. Trafic de Londra, diverse probleme apărute pe traseu, acestea îţi cereau să stăpâneşti destul de bine engleza de UK. Aşa că a trebuit să mă retrag de la firmă şi să fac tot posibilul să-mi îmbunătăţesc engleza”.
Spălat vase, delivery şi, din nou, bus driver
În ciuda obstacolului apărut, Romică Pîrvu spune că nici prin gând nu i-a trecut să se întoarcă acasă! Timp de aproximativ o lună, a spălat vase la un restaurant în Manchester şi apoi a făcut delivery. Totul, ca să se obişnuiască cu limba. După trei luni, prin intermediul unei agenţii, era admis de o firmă din Londra, la training pentru a lucra ca bus driver! După două săptămâni am ieşit pe traseu, după o lună s-au văzut rezultatele şi, după trei luni, m-au angajat definitiv. Între timp, a venit şi soţia, şi copilul. Pentru el am făcut totul, să fie la o şcoală de engleză, să aibă un viitor mai bun. S-a acomodat foarte bine aici, are prieteni, este mulţumit. Eu şi soţia, la fel. La început, a lucrat la un hotel. A făcut cursuri de calificare şi acum lucrează la un spital, face cursuri de engleză şi de asistentă”.
De când am venit aici am uitat că sunt rrom. În România ţi se aminteşte tot timpul că eşti ţigan
“Cred că toţi rromii se simt discriminaţi în România. Eu, unul, a trebuit să lupt tot timpul să arăt că nu-mi pasă că sunt de etnie rromă, când, în mod normal, cred că nimănui nu trebuia să-i pese, iar eu nu trebuia să demonstrez nimic, ci să-mi văd de viaţa mea, liniştit şi cinstit, cum am fost întotdeauna. De când am venit aici, am uitat că sunt rrom. Toţi oamenii se respectă între ei. Sunt aici de un an şi jumătate şi nu m-am simţit niciodată lezat. În România nu era aşa. Orice ai fi făcut, erai văzut ca “ţigan”. Dacă te îmbrăcai frumos, aveai o maşină frumoasă – ia uite, ţiganu’, ce haine sau ce maşină are! Dacă vorbeai frumos – ia uite, ţiganu’ cum vorbeşte! Dacă vorbeai şi mai frumos – ia uite, ţiganu’ ăsta mă ia la mişto! Şi tot aşa. Orice ai fi făcut, nu era bine, că erai ţigan. De asta am vrut să fac meseria de taximetrist, ca să nu fiu la mâna lor, să-i pot refuza, dacă nu-mi plăcea cum îmi vorbesc. În meseria asta, ei aveau nevoie de mine. Noi, rromii, îmi spunea tatăl meu, plecăm din start cu un minus. Nu avem şanse egale cu ale celorlalţi. Trebuie să luptăm mai mult, pentru că suntem rromi”.
Trebuie să fie o speranţă pentru România
“Am răspuns la apelul lui Radu, pentru că, într-devăr, nu ţiganul ăla amărât, care fură un capac de canal a distrus România. Ăla, până la urmă, ar putea fi educat. Asta e una din îndatoririle statului: să-şi educe toţi cetăţenii şi să-i integreze pe piaţa muncii. Corupţia s-a întins peste tot, nu ştiu dacă vom scăpa vreodată. Nu credeţi că am dormit prea mult, 27 de ani? Eu cred că, încă, nici acum, cu protestele, nu ne-am trezit. Încă suntem ameţiţi. Totuşi, trebuie să fie o speranţă”, crede Romică Pîrvu.
