N-ai firmă? Închiriază una! Ai vreo idee de business sau încerci să câştigi ceva suplimentar ca freelancer, dar nu vrei să‑ţi baţi capul cu înfiinţarea unei companii? Dacă ar fi o metodă prin care ai putea să dai drumul la afacere fără să fii nevoit să-ţi baţi capul cu hârţogăraie? Cam aşa cred că ar suna pitch-ul lui Slavko Ples, croatul care a înfiinţat Winglio, prin intermediul căruia utilizatorii pot beneficia de un cadru legal de funcţionare a afacerii fără să fie nevoiţi să-şi creeze propria companie.
Un număr de industrii şi domenii fac cunoştiinţă cu modelul de sharing economy popularizat de către companii precum Uber sau Airbnb. Conceptul consumului colaborativ a devenit din ce în ce mai popular în ultimii ani, iar unele companii au profitat de asta şi acum sunt giganţi evaluaţi la miliarde de dolari. Transportul de persoane sau de colete, domeniul ospitalier şi chiar activităţi casnice precum spălatul hainelor (Electrolux are în desfăşurare un astfel de proiect) se află sub influenţa conceputului de sharing economy.
Un domeniu care rămăsese neatins era procesul de pornire a unui business. Exact pe această nişă şi-a aşezat antreprenorul Slavko Ples firma sa, Winglio. Slavko Ples se află în peisajul tehnologic antreprenorial încă din 2012, când, alături de un partener de afaceri, a pornit o companie de dezvoltare de aplicaţii. Ples a mărturisit că era înconjurat de freelanceri şi antreprenori cu care „discutam des probleme cu care ne confruntam în afacerile noastre. Majoritatea problemelor erau legate de costurile de pornire a unei afaceri şi de birocraţie. Aşa că m-am gândit la o soluţie”, spune el. Probleme care se manifestă la nivel global, nefiind ceva caracteristic unei pieţe anume. În România, potrivit Cărţii Albe a IMM-urilor, dificultăţile cu care se confruntă frecvent firmele mici şi mijlocii sunt birocraţia (61,41%), fiscalitatea excesivă (54,74%), urmată de corupţie (45,16%) şi controalele excesive (44,98%).
Aşa că antreprenorul propune împărţirea costurilor, înfiinţarea unui cadru legal pe care alţii l-ar putea folosi pentru afacerile lor. Asta s-a întâmplat în 2014, iar după un an de cercetare a trecut la punerea în practică a ideii. „Anumite costuri nu pot fi reduse sau eliminate complet, dar, cu siguranţă, pot fi împărţite”, spune Ples. „Winglio se ocupă de hârtii, contabilitate, taxe, astfel încât clientul se poate concentra doar pe afacere”, adaugă el.
Sistemul funcţionează în felul următor: doritorul îşi creează un cont pe site-ul companiei, îşi adaugă clienţii şi creează contractele; apoi poate emite facturi clienţilor săi. Înainte de a da drumul la afacere, reprezentanţii Winglio verifică aplicaţiile depuse, proces ce poate dura până la 24 de ore. Serviciul este disponibil în 150 de ţări şi este adresat dezvoltatorilor de software, designerilor grafici, traducătorilor, scriitorilor etc.
Odată produsul vândut, banii sunt trimişi prin intermediul Winglio, apoi utilizatorul poate scoate banii din contul bancar prin PayPal sau îi poate redirecţiona către cardul de debit Winglio. Toate plăţile primite în Winglio pot fi considerate venituri suplimentare sau dividende dacă devii acţionar al companiei. În ambele cazuri, plăţile primite prin Winglio sunt taxabile în ţările de rezidenţă ale utilizatorilor. Din suma care îi este transferată utilizatorului, firma antreprenorului croat reţine 6,60% comision plus 4,5 euro pentru fiecare tranzacţie. Suma minimă care poate fi retrasă de către utilizator este de 100 de euro. După ce venitul cumulat al unui utilizator ajunge la 500 de euro, el va fi invitat de către companie să intre în programul acţionarilor firmei întemeiate de Slavko Ples. Astfel, achiziţionând o acţiune preferenţială Winglio eşti considerat acţionar al companiei şi poţi păstra veniturile primite prin intermediul companiei sub formă de profit al Winglio care apoi este plătit prin dividende.
Winglio operează prin intermediul a două companii, una aflată în Malaiezia şi alta în Irlanda, ambele putând fi folosite de către utilizatorii serviciului; în acest moment, şase persoane lucrează full time pentru Winglio. Majoritatea clienţilor Winglio sunt freelanceri din industria IT, consultanţi sau furnizori de diverse servicii. „Pentru ei, Winglio este o soluţie mai bună şi mai eficientă decât înfiinţarea propriei companii”, este de părere Ples. Acesta nu a vrut să dezvăluie câţi clienţi are compania, argumentând că „dacă faci afaceri bune şi dezvălui numărul de clienţi, trimiţi o invitaţie competitorilor. Dacă cifrele sunt mici, mai mulţi potenţiali clienţi ar putea fi îndepărtaţi din această cauză”, spune el. Pieţele ţintite de el sunt cele de pe continentul european şi cel asiatic; acestea sunt zonele din care vin peste 30 de clienţi, potrivit unei declaraţii a lui Ples pentru o publicaţie croată. Firma croatului are şi câţiva clienţi români, mărturiseşte el pentru Business Magazin.
Deşi poate părea surprinzător, piaţa Statelor Unite ale Americii nu este de interes pentru Winglio, deoarece „cetăţenii americani pot factura uşor şi pot primi plăţi sub formă de dividende. În plus, cardul nostru de debit nu poate fi emis în Statele Unite”.
Şeful Winglio susţine că, apelând la serviciile companiei pe care o conduce, un freelancer ar putea obţine cu până la 35% mai mulţi bani decât dacă şi-ar înregistra propria firmă. Dă şi explicaţii: dacă un freelancer din Croaţia ar fi înfiinţa o companie în Marea Britanie şi ar ajunge la venituri anuale de 10.000 de euro, după deducerea costurilor – de 2.500 de euro (costuri fixe precum contabilitate şi birou virtual)- şi după scăderea taxelor (care au o pondere de 20%), freelancerul ar putea retrage în jur de 6.000 de euro, sub formă de dividende taxabile (în ţara de reşedinţă), ceea ce pentru Croaţia ar însemna în jur de 720 de euro (12%). Aşadar, venitul net s-ar situa în jurul a 5.300 de euro. „Luând acelaşi caz, dacă ar folosi Winglio, ar plăti taxe de 1.156 de euro pe dividende, la o valoare de aproximativ 9.300 de euro. Astfel venitul lui net ar fi de 8.200 de euro”, explică Slavko Ples.
Şeful Winglio nu a dorit să dezvăluie rezultatele financiare pe anul trecut, rezumându-se la a spune doar că la finalul lui 2015 „aveau un cashflow pozitiv”, fără să fi apelat la o investiţie externă. 2017 ar trebui să fie „interesant şi cu multe provocări”, totodată un an în care serviciul să devină unul mainstream; mai mult, Ples are în plan creşterea cu 300% sau chiar cu 400% a businessului faţă de 2016.
STUDII DE CAZ
UBER
În 2010 o companie numită UberCab a intrat piaţa din San Francisco oferind servicii de taxi prin care simpli şoferi puteau transporta pe oricine care comanda o cursă de pe telefonul mobil. Acum Uber se numără printre cele mai mari servicii de transport cu maşina de lume, dar nu are ca angajaţi şoferi auto profesionişti şi nici nu deţine autovehicule (cu excepţia unei mici flote experimentale de automobile care se conduc singure). Uber este evaluată la 69 miliarde dolari, mai mult decât oricare alt start-up de tehnologie privat. Fondatorii afacerii Trevor Kalanick şi Garrett Camp au averi nete estimate la aproximativ 6 miliarde dolari fiecare.
Uber a luptat cu rivalii şi cu autorităţile de reglamentare, chiar şi în România, unde Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege prin care se interzice transportul în regim de taxi de către persoane care nu sunt transportatori autorizaţi. Cu toate acestea, evaluarea start-up-ului este într-o continuă dezvoltare, iar investitorii sunt tot mai tentaţi să mizeze tot mai mult pe Uber.
Iar totul a pornit în 2008 când Trevor Kalanick, fondatorul companiei, a participat la o conferinţă şi unde a aflat că ar putea realiza un serviciu low-cost de black-cab care să poată fi accesat de pe un smartphone. La momentul respectiv, cursa era mult mai scumpă decât azi, dar oferea posibilitatea de a comanda o maşină prin simpla apăsare a unui buton.
AIRBNB
Ideea fondării Airbnb le-a venit lui Brian Chesky şi lui Joe Gebbia în 2007, în timpul unei conferinţe: toate camerele de hotel erau ocupate, aşa că Brian Chesky şi Joe Gebbia s-au gândit să închirieze apartamentul lor pentru câteva zile pentru a câştiga nişte bani. Au închiriat imediat spaţiul, aşa că au decis să pornească un business având la bază această idee.
În 2008, anul în care compania a fost fondată, Airbnb căuta să strângă 150.000 de dolari de la investitori. Brian Chesky a mers la şapte firme de investiţii şi a fost refuzat de toate; cinci dintre acestea au declinat oferta de a investi în Airbnb, iar celelalte două firme nici nu s-au obosit să-i răspundă. Investitorii au refuzat fie pentru că o astfel de investiţie nu intra în aria lor de interes, fie din cauza lipsei de entuziasm a consumatorului pentru afaceri legate de călătorii. În momentul acela, cine era de acord să finanţeze compania cu 150.000 de dolari primea 10% din acţiunile firmei. În prezent, Airbnb este evaluată la 30 de miliarde de dolari.
În 2015, Brian Chesky a fost numit de către Forbes unul dintre cei mai bogaţi antreprenori de sub 40 de ani; în acelaşi an, preşedintele american Barack Obama l-a numit „Ambasador al antreprenoriatului global”. În prezent, Brian Chesky are o avere estimată la 3,3 miliarde de dolari.
BLABLACAR
BlaBlaCar funcţionează pe aceleaşi principii ca Uber, dar transportul persoanelor se face pe distanţe mai mari, dintr-un oraş în altul. Startup-ul a fost fondat în 2006 de Frédéric Mazzella, iar în prezent operează în 22 ţări, printre care Franţa, Germania, Ungaria, Spania şi India. BlaBlaCar a devenit unul dintre cele mai puternice start-up-uri din domeniul tehnologiei şi face parte din aşa-numitele companii „unicorn”, fiind evaluată în prezent la 1,5 miliarde de euro.
Alte companii care abordează acest concept de sharing economy provin din mai multe ţări şi domeniii. Streetbank este un serviciu prin intermediul căruia vecinii pot împărţi uneltele sau alte bunuri, în loc să cumpere altele noi, Parkatmyhouse le permite utilizatorilor să-şi închirieze spaţiul de parcat, iar Vinted le oferă clienţilor posibilitatea de a face schimb de haine
Sursa articol: businessmagazin.ro
Sursa imagine: businessmagazin.ro
