Gelu Irimia
Cei plecați de mai mult timp din țară și care au mari dureri în fund în legătură cu viața politică românească poate își mai amintesc de unul Tăriceanu care a fost premier. Ăla cărunt cu multe neveste și toate tinerele! De vreo câțiva ani a mai schimbat câteva neveste dar și-a păstrat funcția de președinte al Senatului României! Conform Constituției României este al doilea om în stat! Adică e șmecher de șmecher! Iar această șmecherie se întreține , precum obrazul fin și fesele la fel de fine ale nevestelor, cu mare cheltuială. Dar și cu o inteligență ieșită din comun și cu vorbe de duh care vor rămâne probabil în istorie. Adică o fi avut Napoleon, Churchill, Ludovic al IV-lea și alții cîteva replici celebre dar asta a lui Tăriceanu e mai tare ca refrenul unui șlagăr de-a lui Guță. Chiar ieri, de la tribuna camerelor reunite ale Parlamentului României, domnul Tăticeanu a spus: ”O naţiune îşi poate pierde teritoriul, populaţia, Capitala şi armata, dar rămâne vie şi trează atâta timp cât continuă să fie întrupată de Parlament!”. Adică, luăm ca exemplu România! Vin rușii și ne cotropesc, românii pleacă aiurea toți care și pe unde apucă, Bucureștiul de duce dracului cu tot cu primărița Firea, armata noastră cu mai mulți generali decât plutonieri se predă dar…România rezistă! Pentru că inima ei continua să pulsese prin bravii parlamentari români! Apoteotic!
De fapt, domnul grizonat și cu multe neveste tinerele se inspirase din istoria României. În timpul Primului Război Mondial, fix acum 100 de ani, când nemții ne făcuseră franjuri, parlamentul țării se mutase la Iași și de acolo continua să funcționeze. Dar Tăriceanu nu le-a mai spus bravilor și actualilor nostri parlamentari că cei de acum 100 de ani nu-și mai primeau indemnizațiile de ședință și nici mașinile de serviciu (sau caleștile). Iar eu, unul, nu-i văd pe contemporanii nostri parlamentari, ”mintea și inima națiunii” (citat din clasicul Tăriceanu) să suporte o așa mizerie.
Dar să revenim la ideea principală. Nu mai vorbim de armată, de capitală, de teritoriu. Să ne închipuim că România își pierde populația. Și nu din cauza unui război sau a unui cataclism natural, ci din cauza unei catastrofe mult mai periculoase și cu urmări mult mai grave, clasa politică românească. Nici măcar nu e un scenariu SF, ci unul chiar realist și rezonabil. Pleacă toți românii din țară și rămân singuri parlamentarii nostri bravi , adică ” mintea și inima națiunii”. Nu va mai fi nimeni care să protesteze ca tâmpitul, nu va mai fi haștagul rezist și se vor da niște legi foarte mișto. Corupția nu se pedepsește, furturile deloc, indemnizațiile parlamentarilor se triplează, fiecare parlamentar are dreptul la zece neveste sub 25 de ani, etc. De ce? Pentru că merită, pentru că ei sunt inima și mintea națiunii! Faza nasoală în această societate utopică e că degeaba ai inimă și minte dacă nu ai mâini și picioare! Nici măcar nu te poți șterge la fund! Și o națiune care nu se poate șterge la fund este o națiune plină de căcat! Degeaba îl mânâncă cu poftă politicienii nostri în frunte cu Dragnea și Tăriceanu! Rămâne destul cât să pută în întreaga Europă! Pleacă românii peste hotare dar tot le mai ajunge câteun damf din declarația lui Tăriceanu! Ca să nu uite de unde și de ce au plecat!
