După ce Parlamentul britanic a respins marţi, pentru a doua oară, Acordul de retragere negociat de Londra cu Bruxelles-ul, concretizarea Brexitului este mai nesigură ca niciodată, relatează miercuri AFP, prezentând principalele scenarii, cu 17 zile înaintea datei stabilite pentru ieşirea Marii Britanii din UE.
Primul scenariu ar fi un Brexit fără acord. Parlamentarii britanici votează miercuri dacă să aprobe sau să respingă o ieşire din UE fără acord, pe 29 martie.
În cazul absenţei unui acord, Regatul Unit ar pune capăt, de pe o zi pe alta, unei perioade de 46 de ani de apartenenţă la UE, părăsind piaţa unică şi uniunea vamală fără o perioadă de tranziţie, potrivit Agerpres.
Acest scenariu, de care se tem mediile economice, ar provoca perturbări importante ale schimburilor dintre Regatul Unit şi UE. Numeroşi parlamentari britanici se opun unei astfel de perspective, dar anumiţi apărători fervenţi ai Brexitului consideră că ”absenţa unui acord este mai bună decât un acord prost”.
Dacă deputaţii britanici refuză să părăsească UE fără acord, un nou vot este prevăzut să aibă loc joi. Acesta vizează amânarea Brexitului pe o perioadă limitată de timp, care să permită noi consultări între liderii britanici şi cei europeni. Orice prelungire va trebui însă să fie atent justificată, au atenţionat statele membre ale UE, care vor trebui să aprobe cu unanimitate o decizie în acest sens.
Dar consimţământul liderilor europeni pentru o redeschidere a discuţiilor pe marginea unui nou acord de retragere pare foarte nesigur, după concesiile făcute luni seara. „Nu va mai fi o a treia şansă”, a avertizat preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
În cazul în care liderii europeni acceptă reluarea negocierilor, alegerile europarlamentare din 23-26 mai complică situaţia.
„Dar ce am face în trei, patru luni, ce nu am făcut deja?” se întreabă o sursă apropiată Bruxelles-ului. Dacă Regatul Unit cere o amânare, „cei 27 ar putea să răspundă propunând, de exemplu, un an pentru a lucra cum trebuie la o alternativă”.
„Marea temere a liderilor din cele 27 de state membre este să aprobe o amânare care în final nu ar servi decât întârzierii unui Brexit dur până la începutul verii”, potrivit unui înalt responsabil european.
În cazul în care s-ar cere o amânare mai lungă, care să depăşească câteva săptămâni, „ar trebui să existe o justificare valabilă, cum ar fi organizarea de alegeri, a unui referendum sau modificarea poziţiei britanice”, a adăugat sursa citată de AFP.
Un alt scenariu ar fi organizarea unui nou referendum sau a unui scrutin legislativ.
Opţiunea unui nou referendum a fost solicitată de câţiva zeci de parlamentari britanici pro-europeni. Şeful opoziţiei, laburistul Jeremy Corbyn, şi-a declarat recent, din vârful buzelor, sprijinul pentru o consultare populară.
Theresa May refuză însă să ia în calcul o nouă consultare a populaţiei, ceea ce înseamnă că ar fi nevoie de o amânare a Brexitului combinată cu o schimbare de guvern sau cu noi alegeri care să facă posibilă o astfel de variantă.
Soarta premierului britanic atârnă de un fir de aţă, după noul eşec din Parlament
Soarta Theresei May atârnă de un fir de aţă după noua înfrângere umilitoare suferită marţi în Parlament prin votul negativ primit de Acordul privind Brexitul, un dosar care i-a ocupat premierului britanic aproape în exclusivitate timpul şi i-a otrăvit mandatul de la venirea sa la putere.
Chiar dinainte de aflarea rezultatului votului circulau zvonuri potrivit cărora o parte din membrii guvernului său doresc să o vadă pe Theresa May părăsind funcţia de premier înaintea acestei veri. Acum s-ar putea ca numărul celor care îi vor cere demisia să crească.
Venirea în fruntea guvernului în iulie 2016 a acestei sexagenare fără un farmec special, dar cu reputaţia de persoană silitoare, la o zi după referendumul care a decis ieşirea Marii Britanii din UE, i-a liniştit la început pe britanici.
Dar acum, trei ani mai târziu, Marea Britanie riscă să părăsească UE fără protecţia unui Acord de retragere. O situaţie atribuită liderului conservator, care a subestimat disensiunile din cadrul propriului partid şi dificultatea negocierilor care o aşteptau cu Bruxelles-ul, consideră analiştii şi mass-media.
„A apărut la început ca o forţă unificatoare, dar în cele din urmă a dat dovadă de puţin curaj, imaginaţie sau talent în gestionarea negocierilor Brexitului”, estimează ediţia din această săptămână a revista conservatoare The Spectator.
Pierderea majorităţii parlamentare în primăvara anului 2017, după alegerile anticipate convocate chiar de ea, convinsă că le va câştiga cu uşurinţă, i-a complicat sarcina. Această lipsă de fler politic a constrâns-o să se alieze cu micul partid ultra-conservator nord-irlandez DUP, care îi dictează cerinţele în dosarul Brexitului şi îi slăbeşte autoritatea.
De atunci, trecând dintr-o criză în alta, a avut de înfruntat demisia câtorva miniştri importanţi, două moţiuni de încredere, inclusiv una din partea propriului partid, precum şi respingerea masivă de către Parlament, în două rânduri, a Acordului privind Brexitul.
Ridicarea și căderea Theresei May
Până acum Theresa May s-a ridicat de fiecare dată, fidelă reputaţiei sale de persoană perseverentă, care percepe Brexitul ca pe o misiune de îndeplinit. „Autoritatea sa este însă acum fărâme„, a declarat marţi, după votul din Parlament, şeful Partidului Liberal-Democrat Vince Cable.
Simţul datoriei îi vine din experienţa sa de fiică de pastor. „Când eşti fiica unui pastor, ai anumite responsabilităţi”, a declarat ea în 2012 pentru Daily Telegraph.
Theresa May s-a născut în 1956. Copil unic, a crescut la ţară, în peisajul fermecător din Cotswolds, o regiune deluroasă din sud-vestul Angliei.
Discretă, a fost însă ambiţioasă încă din adolescenţă, când visa să devină politician şi apoi prima femeie şef de guvern din Marea Britanie.
Deşi Margaret Thatcher i-a suflat acest titlu, Theresa May a reuşit să devină prima femeie secretar general al Partidului Conservator în perioada 2002 -2003. In acest rol, ea s-a remarcat într-un discurs în care le-a cerut colegilor ei conservatori, pe atunci foarte pregnant de dreapta, să scape de imaginea de partid meschin. „Este un conservator care crede în justiţia socială”, spune despre ea fostul său consilier apropiat Nick Timothy.
După ce l-a susţinut pe David Cameron să câştige şefia Partidului Conservator în 2005, May a fost recompensată cu portofoliul afacerilor interne, atunci când Cameron a ajuns în Downing Street în 2010.
Rămâne în postul de ministrul de interne care o expune destul de mult timp de şase ani, remarcându-se prin gestionarea fermă a imigraţiei. Însă tăierile bugetare pe care le face în cadrul poliţiei o expun criticilor, după seria de atentate revendicate de gruparea jihadistă Stat Islamic în primăvara 2017 şi creşterea infracţiunilor cu arme albe.
Descrisă de apropiaţi ca fiind o persoană caldă, cu silueta sa longilină şi părul cărunt, tăiat scurt, Theresa May suferă de pe urma unei imagini de persoană cu o atitudine rece în intervenţiile sale publice, ceea ce face ca premierul să apară portretizată în mod regulat în caricaturi ca un robot.
Singura sa tuşă vizibilă de fantezie sunt colierele enorme şi pantofii cu imprimeu leopard, un mod de a arată că, sub aparenţa sa liniştită, este capabilă să îşi asume riscuri, potrivit fostei sale consiliere de relaţii publice Katie Perrior.
