Acum, că s-a terminat partida de sex oral cu PSD, şi toată lumea fumează câte o ţigară liniştit, te întrebi, normal, ce urmează? Pentru că Dusterul negru care a trecut prin poarta puşcăriei cu Dragnea înăuntru nu înseamnă că România a scăpat. Nu e bine să te bucuri de răul altuia, dar noi n-avem cum să ne abţinem. Că nu putem! Ca să nu mai zic ca mai avem şi alte bucurii: pesedişti deprimaţi, televiziuni pesediste în doliu, numai necazuri pentru unii. Şi nu sunt chiar puţini! Avem lângă noi două milioane de români nefericiţi! Ei nu pot merge în închisoare după Dragnea! Pentru mulţi dintre ei, singura lor vină e că au luat o sticlă de ulei şi au crezut că Dragnea e salvatorul neamului. Dar nu despre ei e vorba.
E vorba despre ce a rămas în România în epoca post-Dragnea: baroni, baronaşi, baronei şi slugile aferente. Dragnea e la închisoare, PSD-ul e la pământ, o haită de carnivore care, în lipsa prăzii, se sfâşie între ei. Doar că în ţară sunt zeci de preşedinţi de consilii judeţene, sute de primari, mii de consilieri locali, o armată de oameni care nu-şi doresc schimbarea sistemului penru că asta înseamnă pentru ei falimentul. De fapt, PSD nu înseamnă nimic. E doar un nume sub care s-a înregimentat sistemul. Să nu vă închipuiţi că, dacă PSD nu mai este, sistemul cade! Doar că a căzut prima carte din Domino.
Paradoxal, acesta e meritul lui Dragnea. Doar un nebun ca el putea fi catalizatorul acestei revoluţii care a stârnit românii de pretudindeni, de acasă şi mai ales de aiurea. Ultima parte cu „aiurea” îmi place în mod deosebit. Mă uitam la pozele puse pe facebook de românii care stăteau la rând la votare. Să vă uitaţi voi!Aceştia sunt românii, nu infractorii din parlament şi din închisorile Europei. Nu li se văd palmele, dar se văd feţele. Sunt feţe de oameni care muncesc, sunt acei oameni care se trezesc înainte de răsăritul soarelui aşa cum se trezeau bunicii noştri. Doar că nu se trezesc ca să dea de mâncare la animale ci ca să prindă metroul care îi duce la muncă. Mulţi dintre ei, dorm singuri într-o casă plină de străini cu gândul la familia de acasă. Pentru ei, orice oră, orice minut e preţios. De aceea orele petrecute la rând la secţia de votare sunt cu atât mai importante.
Pe vremea comunismului, cei fugiţi nu se mai gândeau la întoarcere. Noi, ne gândim! Toate acele mii, zeci de mii de feţe de români exprimă acelaşi gând: vrem acasă! Vrem să trăim într-o ţară normală în care munca noastră să ne fie respectată. În care să nu ne fie frică pentru viitorul copiilor noştri! Să nu ne fie frică că aceşti copii vor învăţa, vor termina o facultate şi apoi vor trebui să stea de-o parte, să se resemneze pentru că progenitura unui înalt pus a câştigat deja concursul pentru locul de muncă la care ei erau infinit mai mult pregătiţi. A câştigat pentru că tăticul, mămica sunt deja în sistem.
Peste 13 ani am fost ziarist în România, timp în care am asistat la atâtea alegeri cu final nefericit, din punctul meu de vedere. Este prima dată când mă simt, în sfârşit, bucuros că sunt român. Ştiţi pozele alea cu mii de români care stau la coadă la vot? Deja au apărut în toată presa din Europa. Cumva, şi europenii au aflat că suntem şi noi europeni. A doua oară după protestele cu lanterne! În presa din Rmânia, asta a fost o ştire de mâna a doua: Diaspora nu poate vota, nimic nou! Pentru ei a fost o ştire de prima pagină şi am văzut-o în multe ziare din UK. Partea bună e că a mai apărut imediat o ştire românească în ziarele europene, aia cu Dragnea în închisoare. Cumva, s-a legat! În special, Dragnea!
Dar să îl aruncăm cuviincios pe Dragnea şi PSD în BIN-ul istoriei. Ce urmează? Evident, se duc dracului Dăncilă, Olguţa, Vlasov, Şerban Nicolae, Nicolicea, deputatul Mitralieră şi toţi maimuţoii care i-au ţinut trena lui Dragnea. Întrebarea e cine are curaj să plombeze gaura făcută de caria PSD? Va fi vreodată România, ţara în care merită să te întorci?
