O fetiţă de 12 ani, elevă la o şcoală din centrul Oradiei, se dovedeşte mai precaută şi mai cu minte decât mulţimile de adulţi care sfidează gravitatea pandemiei.
Confirmată cu Covid după întâlnirea cu o prietenă care avea coronavirus fără să fi ştiut, Ariana a decis să se interneze de dragul mamei. Fiindcă femeia are o afecţiune oncologică, fetiţa chiar a insistat să fie dusă la spital, deşi mama o voia acasă, fiind nedespărţite de la naştere, de când o creşte singură în urma unei tragedii în familie. BIHOREANUL vă prezintă povestea simplă, dar emoţionantă a unui copil deosebit…
De la infirmiere şi asistente până la medici, angajaţii din secţia de Boli Infecţioase a Spitalului Municipal din Oradea sunt impresionaţi de o mică pacientă care oferă o adevărată lecţie de viaţă. La cei 12 ani ai săi, Ariana nu este cea mai tânără „locatară” a secţiei, pentru că aici sunt îngrijiţi şi pacienţi cu vârste mai mici, dar toţi ceilalţi sunt internaţi împreună cu părinţii, la alegerea acestora. Or, în cazul Arianei, alegerea i-a aparţinut numai şi numai ei, ba a şi trebuit să-şi convingă mama s-o „lase” la spital.
„Aventura Covid” a început cu o întâmplare cu nimic ieşită din comun, dar care a impus atât testarea ei, cât şi a mamei sale. „La mijlocul lunii iulie ne-am întâlnit pe o terasă, în oraş, cu nişte prieteni din Cluj, cu care am petrecut cam două ore. Fetiţa lor, cu care Ariana s-a jucat, a fost descoperită cu coronavirus după o zi. Prin Direcţia de Sănătate Publică ni s-a cerut testarea amândurora, şi a mea, şi a Arianei”, a povestit BIHOREANULUI mama fetei.
Femeia spune că probele biologice le-au fost prelevate într-o zi de joi, pe 16 iulie, dimineaţa, iar seara au şi primit rezultatele, telefonic: în cazul ei, verdictul a fost negativ, dar nu şi în cel al fetiţei. „Ne-a sunat doamna dr. Mariana Ferician, de la DSP. Ne-a spus că, fiind asimptomatică, fetiţa poate rămâne în izolare la domiciliu, la fel şi eu, dar că poate fi şi internată la Infecţioase, iar alegerea este a mea. M-am panicat, n-am mai putut dormi toată noaptea. Ariana s-a îngrijorat şi ea, având în vedere problemele mele de sănătate…”.
În urmă cu doi ani, în iunie 2018, femeii i-a fost descoperită o afecţiune oncologică serioasă. A şi fost operată la Oradea, pentru extirparea unei tumori, apoi a urmat patru sesiuni de chimioterapie la Cluj, după care a continuat tratamentul la Oradea. „Medicii din Cluj mi-au spus că pot face terapia şi aici, să nu mai bat drumul până la Cluj, cu cheltuieli şi oboseală”. De atunci, tot la trei săptămâni, femeia îşi ia „porţia” de chimioterapie la Centrul Oncologic, iar fetiţa ştie că trebuie să fie grijulie, pentru că orice alte complicaţii, cum sunt şi infecţiile, îi pot pune mamei în primejdie sănătatea oricum şubredă.
„Încă de la aflarea rezultatului, Ariana a hotărât că se internează, mi-a zis că vrea s-o las la spital. Nu avea niciun semn de boală, dar ştie de pe net şi de la televizor că şi persoanele asimptomatice pot transmite virusul”, explică mama fetiţei.
Cum legătura între ele este specială, iniţial n-a fost de acord cu internarea. „În 12 ani nu ne-am despărţit niciodată. Ariana s-a născut fără tată, soţul meu a murit într-un accident rutier când eram însărcinată în luna a treia. La 3 ani a fost suspectată de leucemie, am stat internată cu ea, şi aici, şi în Cluj, unde din fericire s-a concluzionat că avea doar intoleranţă la lactoză. De când s-a născut, vreme de 12 ani, i-am dat toată dragostea, la fel şi ea mie”.
A doua zi, vineri, cu speranţa că poate testele au fost greşite, orădeanca a hotărât repetarea lor, mai ales că şefii de la serviciu s-au oferit să acopere costurile. „Vineri, pe 17 iulie, fiindcă deja eram izolate la domiciliu, au venit de la DSP să ne ia noi probe. Sâmbătă dimineaţa, doctoriţa Ferician m-a sunat din nou. Nu a fost nicio greşeală: eu nu aveam Covid, dar fetiţa da. Mi-a repetat că nu poate lua decizii în locul meu, dar ne roagă să nu ieşim din casă”.
Mama Arianei îşi aminteşte că fetiţa încă dormea când a vorbit la telefon cu reprezentanta DSP. „S-a trezit pe la ora 10, mai târziu decât de obicei, şi când m-a văzut plânsă şi-a dat seama că şi al doilea rezultat a ieşit rău. Mi-a spus hotărâtă că vrea să o sun pe doamna doctor, că vrea să se interneze. I-am răspuns că eu nu vreau, dar pur şi simplu s-a dus în cameră, şi-a făcut singură bagajul şi apoi mi-a cerut să sun la Salvare, s-o ducă la spital”, povesteşte femeia.
În cele din urmă, orădeanca a sunat-o pe doctoriţa de la DSP, care a cerut să vorbească şi ea cu Ariana. După ce fetiţa a repetat că „nu vreau să dau virusul la mama”, epidemiologul a trimis o ambulanţă. „Am ieşit în curte plângând. Până să vină ambulanţa au trecut 10 minute, când a ajuns eram epuizată. A ieşit şi o vecină să ne îmbărbăteze, iar echipajul ne-a promis că vor avea grijă maximă de Ariana. Am vrut s-o însoţesc până la Infecţioase, dar nu s-a putut”.
Din acea dimineaţă de sâmbătă, 18 iulie, femeia nu şi-a mai văzut fetiţa, dar îşi vorbesc la telefon zilnic, de nenumărate ori. „Imediat ce a ajuns la spital m-a sunat să-mi spună că doar pe dinafară nu arată bine clădirea, dar înăuntru e foarte curat, iar salonul, în care la început era singură (n.r. – acum are două colege), are paturi moderne, televizor, frigider… Mi-a trimis şi poze cu încăperea, ca să stau liniştită în privinţa asta”.
Femeia spune că Ariana are şi perioade când i se face dor de ea şi de casă, aşa că, la rându-i, încearcă să-i menţină moralul ridicat: „I-am amintit că înainte cu o săptămână de povestea asta, CT-ul de control mi-a ieşit bine şi în general stăm de vorbă cât se poate de mult, ca să nu se simtă singură”.
În plus, pe Ariana o sună şi un psiholog care le-a ajutat şi cu doi ani în urmă, când mama se chinuia cu cancerul. „Toţi ţinem legătura cu ea, iar naşii o vizitează în fiecare seară. Se duc în curte la Infecţioase şi de acolo o văd la geam, îi fac poze şi mi le trimit şi mie”.
Mama Arianei spune că, de altfel, micuţa nu a avut niciodată „pretenţii” de neîndeplinit, nu i-a cerut ceva imposibil. „Îi place modellingul, ca multor fete de vârsta ei, dar niciodată nu s-a dat, cum se zice, cu fundul de pământ să-i cumpăr o rochie sau o bluză”. De fapt, fetiţa are şi alte mici plăceri, cum este lectura. „Vara asta, a primit temă de vacanţă la română să citească şapte cărţi. Patru deja le-a citit înainte să se interneze”, spune femeia.
Ariana are visul ei, şi anume să devină medic pediatru. „La sfârşitul clasei a V-a, au fost rugaţi toţi copiii din clasă să scrie într-un carneţel, pe care îl vor redeschide la sfârşitul clasei a VIII-a, ce vor să se facă atunci când vor fi mari. Ariana a scris că vrea să fie medic pediatru, ca să ajute copiii, la fel cum a fost ajutată şi ea când a fost bolnavă, la 3 ani”, povesteşte mama. Acum, când are nevoie din nou de grija unor medici, hotărârea sa este şi mai fermă…
Medicul curant al Arianei, dr. Adriana Codreanu, de la secţia de Boli Infecţioase II, unde sunt îngrijiţi pacienţii Covid, a mărturisit BIHOREANULUI că are „numai cuvinte de laudă” despre pacienta sa. În condiţiile în care este dovedit că persoanele asimptomatice, inclusiv copiii, pot transmite infecţia celor din jur, decizia fetiţei de a se interna pentru a evita îmbolnăvirea mamei demonstrează că este „foarte deşteaptă, hotărâtă şi cu mult bun-simţ”.
