Bogdan Dănilă este unul dintre chef-ii renumiți ai lumii. Are în palmares o stea Michelin pe care a primit-o în urmă cu doi ani, când era bucătar șef la restaurantul Clocktower din New York. Anterior a gătit în mai multe restaurante cotate Michelin.
Cea mai importantă și intensă etapă din cariera sa a fost când a lucrat în restaurantele lui Gordon Ramsay, din Londra. Atunci a fost nominalizat în topul celor mai buni 30 de bucătari sub 30 de ani din lume, potrivit libertatea.ro. Așa a ajuns să fie executive chef al grupului D&D Londra și să se ocupe de două restaurante de top din Manhattan, în inima New York-ului – Queensyard și Bluebird.
Imediat după ce a terminat liceu în Bistrița, a plecat în străinătate, ca să cunoască lumea. S-a înscris la studii la Great Yarmouth, în Marea Britanie, și cu toate că nu avea în minte o carieră de bucătar, primul job pe care l-a găsit a fost într-o bucătărie din Dublin.
După șapte ani în Irlanda, a aplicat pentru un loc de muncă la restaurantele lui Gordon Ramsay și a fost acceptat. De aici a început cariera sa în bucătăria exclusivistă. „Să lucrez pentru Ramsay a fost una dintre cele mai bune experiențe ale carierei mele și m-a format să fiu chef-ul care sunt azi. În orice carieră există urcușuri și coborâșuri. Nu consider că momentele grele m-au tras înapoi, ci din contră, sunt experiențe care te fac mai puternic”, spune Bogdan. Tot acolo și-a perfecționat și rețeta de vită Wellington, nelipsită de pe masa sa de Crăciun.
Din acel moment a trecut prin multe bucătării cu stele Michelin din Marea Britanie, San Sebastian, Spania, Franța și SUA. Așa a învățat că nu există o rețetă a succesului care să nu aibă în centru munca, la care se adaugă și „pasiune, perseverență și o picătură de noroc”. „Pentru mine, personal, să fii bun, înseamnă să fii prima persoană care vine la muncă și ultima care pleacă. Este vorba să conduci prin puterea exemplului și să nu faci rabat de la calitatea și timpul investite”.
Într-un interviu acordat pentru restograf.ro, Bogdan povestește cum a primit vestea fantastică că a fost nominalizat ca fiind unul din top 30 cei mai buni bucătari cu vârsta sub 30 de ani și cum a primit o stea Michelin:
“La momentul acela lucram la un restaurant din grupul celor deținute de Gordon Ramsay. Iar după ce am primit acest premiu, m-am bucurat de un mare respect în rândul colegilor mei de la Londra și din cadrul Ramsay Holdings. Și au început să investească în mine ca Chef. Așa am urmat stagii de pregătire în Japonia, Paris, New York și San Sebastian. În plus, am fost invitat la tot felul de evenimente la care înainte doar visam. Spre exemplu, una dintre cele mai importante invitații de până acum a fost să-l văd pe Ferran Adrià (n.r. considerat unul dintre cei mai mari bucătari ai lumii) de la El Buli (n.r. restaurant cu 3 stele Michelin de pe Costa Brava, Spania), în cadrul unui grup restrâns, de numai 20 de persoane, la care ne-a povestit despre modul lui de privi gastronomia. A fost fascinant”
În 2015 s-a alăturat echipei faimosului Jason Atherton în calitate de Chef de Cuisine la The Clocktower, din New York.
“Atunci când Jason mi-a propus să mă mut la New York pentru a deschide The Clocktower, am fost foarte entuziasmat! Dar în acelaști timp, ușor naiv și arogant să cred că după atâția ani de muncă cu Gordon Ramsay pot face orice. Dar America s-a dovedit un „munte” deloc ușor de escaladat și mulți Chefi renumiți au eșuat la New York – inclusiv mentorul meu, Gordon Ramsay, Alain Ducasse și Robuchon. Așa că de cum am ajuns și am început treaba, presiunea a fost imensă. Ne-am parteneriat cu Stephen Starr (n.r. restaurator american care deține grupul de restaurante Starr, cu peste 30 de localuri) și Edition Hotel, așa că toată lumea era cu ochii pe noi la New York. Dar peste câțiva ani am primit dovada faptului că am reușit și am primit steaua Michelin.”
(…)
“Cu două săptămâni înainte ca Ghidul Michelin să fie finalizat, mă uitam într-o duminică seară peste rezervările făcute la The Clocktower doar ca să văd cam cum stau lucrurile în perioada următoare. Și spre surprinderea mea am observat o rezervare pentru Michael Ellis (n.r. directorul de la acel moment al Ghidului Michelin). Asistentul său rezervase o masă. Mi-a înghețat inima pentru că știam că directorul ghidului vizitează doar restaurantele care tocmai au primit această distincție. Așa că l-am sunat pe Jason, la Londra, și i-am spus. Era în al noulea cer și convins că voi primi stea Michelin. Dar a trebuit să mai așteptăm încă două săptămâni să vedem dacă primim acel telefon. În noaptea dinainte de lansarea Ghidului nu primisem nimic și mi-am sunat toți prietenii, am întrebat pe toată lumea, dacă ei au primim vreun anunț. Nimeni nu știa nimic. Stresul și anxietatea se acumulaseră, iar Jason începea să aibă îndoieli. Când mi-am terminat treaba în acea seară, simțeam nevoia să mă detensionez cumva și am ieșit la un pahar la unul dintre oyster bar-urile mele preferate din Booklyn, Maison Premiere (n.r. restaurant specializat în servirea stridiilor). Mi-am comandat un cocktail și niște scoici și, spre surprinderea mea, am găsit o perlă într-una din ele. Puteți spune că sun nebun, dar pentru mine acela a fost un semn că urmează să primesc vești bune.
A doua zi, directorul Michelin m-a sunat și mi-a dat vestea fantastică că am primit o stea Michelin. Am fost în al noulea cer de fericire!”
(…)
“Cum am închis telefonul m-am dus la restaurant și le-am dat o mare îmbrățișare tuturor – de la manger, bucătari, ospătrai… în opinia mea, toți m-au ajutat și m-au sprijinit să primesc acest premiu. Desigur, l-am sunat pe Jason care pregătea prânzul la Pollen Street (n.r. unul din restaurantele sale din Londra) și l-am auzit cum a strigat în gura mare în restaurant, spunându-le tuturor „We got a star in NYC! We got a fucking star!”. A fost mare lucru pentru The Social Company (n.r. grupul de restaurante Jason Atherton) și am fost pe prima pagină în presa din UK timp de mai multe zile. Primul restaurant britanic care a primit o stea la New York.
Apoi am băut șampanie și ne-am dus la gală, alături de Chefi renumiți precum Thomas Keller, Daniel Humm, Curtis Duffy, Daniel Boloud, Massa. A fost un adevărat vis împlinit să stau pe scenă cu toții idolii copilăriei mele, mai ales la New York!”
După ce și-a câștigat un renume internațional trecând prin marile bucătării ale lumii, Bogdan își dorește ca și România să guste din rețetele sale. „Mi-ar plăcea să deschid un restaurant în România în viitor, dacă se ivește o oportunitate, un restaurant care să fie dedicat bunicii mele de unde au crescut rădăcinile mele în bucătărie. Cu timpul, simt că devin tot mai nostalgic cu privire la țara mea natală și abia aștept să o vizitez din nou cât mai curând, de îndată ce va fi sigur să fac asta”.
Oriunde a mers în lume, în orice bucătărie, cu oricâte stele și conduse de oricare chef cunoscut, Bogdan a păstrat cu sine gusturile de acasă. „Interesul meu pentru bucătărie a pornit de când eram mic și îmi priveam mama și bunica în bucătărie pregătind totul de la zero. Curiozitatea mea s-a transformat în pasiune când am ajuns la primul restaurant cu stele Michelin și am înțeles atunci posibilitățile și experiențele pe care ți le poate oferi mâncarea”, povestește bucătarul.
