Peste un milion de români își sărbătoresc astăzi, 23 aprilie, onomastica când Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință.
Numele Gheorghe provine din limba greacă. Acesta se traduce prin țăran, agricultor sau lucrător al pământului. În această zi de sărbătoare, cei mai mulți bărbați care își serbează onomastica poartă numele de Gheorghe, George și Gheorghiță.
Cele mai multe femei care își sărbătoresc ziua de nume de Sfântul Gheorghe se numesc Georgiana, Georgeta și Gheorghița.
Conform legendei, Sfântul Gheorghe s-a înrolat în armata romană și parcurgând ierarhia militară s-a făcut remarcat prin faptele de arme. În pofida decretului împotriva creștinilor, emis la acea vreme de Dioclețian în 303, Sfântul Gheorghe a ales să-și facă publică credința creștină.
În urma unui ordin imperial, Sfântul Mucenic Gheorghe a fost întemnițat și supus torturii pentru a renunța la credința sa. Sfântul a fost supus la torturi odioase precum loviri cu sulița, lespezile de piatră așezate pe piept, trasul pe roată, groapa cu var, încălțămintea cu cuie, băutura otrăvită și toate celelalte torturi nu au reușit să-l facă să renunțe la credință.
Martorii care au participat la torturarea Sfântului Gheorghe, uimiți de puterea sa de a rezista la durere, au renunțat la credința în zeitați păgâne, îmbrățișând creștinismul. O dovadă incredibilă a sfințeniei sale a fost o minune săvârșită de Sfântul Gheorghe în temnița în care a fost închis.
Acesta a atins trupul unui deținut mort din celula sa, iar acesta a înviat. Astfel, Sfântul Gheorghe a convins-o și pe împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, să se creștineze. Pentru că Sfântul nu a vrut să renunțe la credința sa, Dioclețian a ordonat uciderea lui și a soției sale prin decapitare.
În conștiința populară românească, Sfântul Gheorghe este unul dintre cei mai prezenți sfinți, numeroase biserici purtand hramul său.
