Descoperirea unor fosile noi îi determină pe oamenii de știință britanici să concluzioneze că a existat, în trecut, un monstru din Loch Ness, potrivit Fox News.
Această descoperire a avut loc atunci când un grup de cercetători a găsit rămășițele unor reptile marine de dimensiuni mici cu gât lung, cunoscute sub numele de plesiosauri, într-un sistem fluvial vechi de 100 de milioane de ani din deșertul Sahara, relatează Telegraph, citat de Fox News.
Iubitorii teoriei potrivit căreia ”monstrul Loch Ness trăiește în lacuri și ar putea fi o reptilă preistorică asemănătoare cu plesiosaurul”, s-au confruntat, adesea, cu părerea criticilor conform căreia monstrul nu ar putea trăi în ape dulci.
Însă, noua descoperire, făcută de cercetătorii de la Universitatea din Bath, sugerează contrariul. Publicată în revista Cretaceous Research, teoria compară creaturile cu delfinii de râu, iar fosilele găsite includ oase și dinți de la adulți de trei metri lungime.
”Ceea ce mă uimește este faptul că vechiul râu marocan conținea atât de multe carnivore care trăiau toate alături”, a declarat David Martill, co-autor al lucrării.
Un alt autor al studiului, Dr. Nick Longrich, a declarat că oamenii de știință ”nu știu cu adevărat de ce plesiosaurii se află în apă dulce”.
”Este un pic controversat, pentru că noi paleontologii, le-am numit întotdeauna reptile marine, ele trebuiau să trăiască în mare?”. a spus Longirch. ”O mulțime de neamuri marine au invadat apa dulce”.
Un comunicat de presă al universității a declarat că descoperirile arată că monstrul din Loch Ness era ”la un anumit nivel, plauzibil”.
”Plesiosaurii nu erau limitați la mări, ci locuiau în apă dulce”, se explică în comunicatul de presă. ”Dar înregistrările fosilelor sugerează, de asemenea, că, după aproape o sută cincizeci de milioane de ani, ultimii plesiosauri au dispărut în cele din urmă în același timp cu dinozaurii, în urmă cu 66 de milioane de ani”.
Legenda monstrului din Loch Ness a fost atribuită în mod obișnuit unui plesiozaur, care a reușit cumva să supraviețuiască extincției în masă care a ucis dinozaurii.
Rapoartele conform cărora o creatură ar fi trăit în lacul Loch Ness datează încă din secolul al VI-lea.
Prima relatare scrisă a fost consemnată în anul 565 d.Hr. într-o biografie a Sfântului Columba. Potrivit textului, creatura a mușcat un înotător și era pregătită să atace un alt om atunci când Columba a intervenit. El i-a ordonat bestiei să ”se întoarcă”, iar aceasta s-a supus.
Sute de ani mai târziu, legenda a început să ia amploare. După ce, în 1933, a fost finalizată construcția unui drum adiacent lacului Loch Ness, care le oferea privitorilor o priveliște neobstrucționată asupra lacului, un cuplu ar fi văzut un animal enorm pe care l-au comparat cu un ”dragon sau un monstru preistoric”, trecând prin fața mașinii lor și dispărând în apă. Incidentul a fost raportat într-un ziar scoțian și au urmat numeroase apariții.
Presupusele apariții au continuat de-a lungul anilor 1900, inclusiv o căutare de către așa-numitul Birou de Investigații din Loch Ness, care a efectuat un studiu de observație de zece ani, înregistrând o medie de 20 de apariții pe an, iar în anii 1970 au fost făcute publice fotografii subacvatice cu ceea ce părea a fi o ”înotătoare”.
În plus, mai multe explorări cu sonarul, mai ales în 1987 și 2003, au fost întreprinse pentru a găsi fiara evazivă, dar fără niciun rezultat.
De-a lungul anilor, au fost făcute mai multe fotografii, dar majoritatea au fost discreditate ca fiind false. În 1994, s-a dezvăluit că celebra ”fotografie a chirurgului”, care pretindea a fi o fotografie a monstrului, era o farsă pusă la cale de un răzbunător. Imaginea era, de fapt, un cap de plastic și lemn atașat la un submarin de jucărie.
