Mii de oameni au semnat petiţia omului de ştiinţă egiptean Monica Hanna, în timp ce, în lume, tot mai multe opere de artă sunt returnate ţărilor lor de origine. Piatra Rosetta, păstrată din 1802 în Muzeul Britanic din Londra, este o descoperire arheologică de importanţă revoluţionară.
Datorită inscripţiei în trei limbi – hieroglife, demotice şi greacă veche – a deschis calea descifrării limbii egiptene. După o serie lungă de încercări şi negocieri începute în 2003, mii de cetăţeni egipteni cer întoarcerea acestuia. O petiţie online a fost lansată de Monica Hanna, decanul „Academiei Arabe pentru Ştiinţă, Tehnologie şi Transport Maritim”.
Petiţia Hannei, care a strâns câteva mii de semnături, susţine că confiscarea pietrei a fost „un act de jefuire a unei prade de război”. Tema petiţiei este promovată şi de Zahi Hawass, fost ministru egiptean pentru antichităţi, care a strâns peste 100.000 de semnături.
Povestea pietrei este legată de Napoleon Bonaparte şi de campania egipteană menită să submineze dominaţia britanică în Marea Mediterană şi să deschidă calea către Indii. Descoperirea pietrei este atribuită în mod tradiţional căpitanului francez Pierre-François Bouchard, pe 15 iulie 1799. Când francezii au fost nevoiţi să se predea, în 1801, a apărut o dispută cu privire la descoperirile găsite de francezi: au vrut să le păstreze, în timp ce britanicii le-au considerat prada lor.
Generalul francez căruia i se încredinţase obiectul a încercat să o ascundă. Dar a fost descoperit şi, după negocieri lungi şi complicate, a predat-o britanicilor.
Potrivit Muzeului Britanic, tratatul din 1801 includea semnătura unui amiral otoman care a luptat alături de britanici împotriva francezilor. Teza muzeului este că această semnătură este suficientă pentru a reprezenta Egiptul, având în vedere că sultanul otoman a guvernat în mod nominal Egiptul în momentul invaziei lui Napoleon.
În plus, adaugă muzeul din Londra, nu a existat nicio solicitare din partea guvernului egiptean cu privire la returnare. Piatra este doar una dintre cele peste 100.000 de relicve egiptene şi sudaneze aduse Muzeului Britanic, dintre care multe au fost luate în perioada în care Marea Britanie a colonizat cele două ţări, între 1883 şi 1953.
Din ce în ce mai multe muzee şi colecţionari returnează artefacte în ţara lor de origine: uneori prin ordin judecătoresc, altele în mod voluntar, ca un act de ispăşire pentru greşelile istorice.
În septembrie, Muzeul Metropolitan din New York a returnat şaisprezece exponate în Egipt, după ce o anchetă a concluzionat că au fost traficate ilegal. În ultimele săptămâni, Muzeul Horniman din Londra a returnat guvernului nigerian peste 72 de obiecte, inclusiv 12 bronzuri din Benin care au fost jefuite în 1897.
Multă vreme, teza muzeelor occidentale este că spaţiile expoziţionale mai mari şi mai dotate pot permite unui număr mai mare de oameni să aprecieze lucrările. Potrivit omului de ştiinţă Hanna, dreptul egiptenilor de a-şi accesa propria istorie este prioritară. „Câţi egipteni pot călători la Londra sau New York?” întreabă în petiţie.
După revolta din 2011 care l-a înlăturat pe fostul lider Hosni Mubarak, a existat o creştere a contrabandei de artefacte în Egipt: conform estimărilor unei asociaţii americane independente, această „scurgere” a costat ţara aproximativ 3 miliarde de dolari, între 2011 şi 2013. Dar de atunci, guvernul preşedintelui Abdel Fattah el-Sissi a investit masiv în recuperarea comorilor sale arheologice: în ultimii ani, Egiptul a recuperat mii de artefacte introduse ilegal în întreaga lume.
