Inginerul James Long explică cum o reţea de camere de pe marginea drumului ajută o maşină care se conduce singură să navigheze în traficul intens. Camerele sunt folosite pentru a ajuta maşina să identifice potenţialele pericole în prealabil, înainte ca acestea să poată fi detectate de propriii senzori. Acest lucru îi permite să anticipeze problemele şi să progreseze mai uşor prin trafic.
Sistemul a fost testat pe drumurile din Woolwich, în sud-estul Londrei, ca parte a proiectului ServCity, care îşi propune să perfecţioneze tehnologiile autonome pentru străzile aglomerate ale oraşului.
Schema, care funcţionează de trei ani, este condusă de un consorţiu care include Nissan, Hitachi Europe, Laboratorul de Cercetare în Transport şi Universitatea din Nottingham, printre altele. Acum se apropie de final.
Potrivit BBC, proiectul foloseşte modelul electric Nissan Leaf. Fiecare maşină este dotată cu camere şi senzori, multe dintre ele fixate pe un portbagaj perfect obişnuit. Portbagajul este plin de computere şi electronice.
În ultimii trei ani, maşinile ServCity au acumulat aproximativ 1.600 de mile de conducere autonomă, fără un incident grav – deşi la fiecare ieşire un șofer de siguranţă a fost în măsură să preia controlul, dacă este necesar.
„Ceea ce încercăm de fapt să facem este să extindem limitele conducerii autonome. Aşadar, dorim să putem îmbunătăţi nu doar capacitatea de a conduce pe autostradă, ci şi să ne confruntăm cu medii complexe din oraş”, explică David Moss, vicepreşedinte senior Nissan pentru cercetare şi dezvoltare în Marea Britanie şi Europa.
Acest proiect, totuşi, s-a concentrat în mod special pe găsirea unor modalităţi prin care maşina să folosească infrastructura rutieră, cum ar fi camerele de supraveghere, pentru a-şi îmbunătăţi gradul de conştientizare şi pentru a-i permite să conducă mai lin. Aici intervine tehnologia supravegheată de James Long.
„Ne-am concentrat în special pe vehiculele parcate şi autobuze în staţiile de autobuz care sunt dincolo de linia de vedere. Aşa că ne-am folosit camerele şi infrastructura de pe marginea drumului pentru a putea vedea acele situaţii, un pic ca vederea cu raze X, dincolo de linia vizuală, astfel încât informaţiile să poată fi transmise vehiculului”, spune el.
În cele din urmă, acest tip de tehnologie ar putea fi folosit pentru a construi un fel de ecosistem în care maşinile nu se bazează pe propriii senzori, ci preiau o gamă largă de informaţii din comunicarea cu mediul înconjurător şi, într-adevăr, între ele.
În teorie, asta ar trebui să reducă aglomeraţia.
