La 2 ani știa tot alfabetul, la 5 ani citea singur cărți întregi despre știință, iar la 7 ani studiază materia de bacalaureat!

   Ioana Zicman, mama lui Robert, este cea care a remarcat că fiul său nu este un copil obişnuit. Stabilită de mai mulţi ani în Marea Britanie, aceasta a acceptat să acorde un interviu ziarului Libertatea


Robert Zicman, împreună cu mama, tatăl, fratele şi surioara sa, într-o fotografie de Crăciun 

Mama lui Robert ne-a spus cum a ajuns fiul său să fie inclus în rândul celor mai inteligenţi 1% oameni de pe planetă şi cum face faţă avalanşei de întrebări venite din partea unui copil-geniu.

Cum ați realizat că fiul dumneavoastră nu este un copil obișnuit?
La 2 ani știa tot alfabetul și la 5 ani citea singur cărți întregi despre știință, fără să îl punem noi.

Când era mic, nu desena copii, case sau animale, ci făcea hărți cu drumuri care duceau de acasă la școală, la magazine sau în diferite locuri.

La 5 ani, în clasa I, a început să plângă că nu vrea să mai meargă la școală pentru că se plictiseşte. La engleză, de exemplu, erau 15 niveluri de citire pe care trebuia să le atingă până la final de clasa a VI-a și el le atinsese în primele trei luni din clasa I.

I-am povestit unei prietene din Anglia, care este profesoară, și ea ne-a spus că este posibil să fie „gifted” (înzestrat – n.r.). Am căutat pe internet și am găsit Mensa, cea mai mare organizație din lume care are ca membri primii 2% cei mai deștepți oameni de pe planetă. Şi am hotărât să-l ducem la testare.

Care a fost rezultatul testării?
Rezultatul l-am primit pe loc și țin minte și acum când a venit la noi psihologul de copii de la Mensa și ne-a spus că asta este ceea ce caută și că vor ca Robert să fie membru în organizație, pentru că este în primii 1% din populație. Am început să plâng din cauza șocului și nu am putut vorbi. 


Ce face Robert atunci când nu studiază?
Merge la teatru, la biserică, ia lecții de arte marțiale, pian, schi, tobe, face pregătire la chimie în particular, cursuri de robotică, patinaj, chitară, înot, e înscris şi la clubul de ştiinţă. Ne plimbăm prin parc sau mergem la piață împreună, unde el calculează cât costă fiecare și ce rest trebuie să primească. 


El înțelege cât de sclipitor este, în comparaţie cu 99% din restul oamenilor? Nu. Când l-am dus la testare i-am spus că va merge undeva să facă niște puzzle-uri, așa că nu a realizat că este testat și nici ce înseamnă acel test. Plus că nu am vrut să fie stresat, ci am vrut să decurgă totul cât mai natural. În general înțelege că este diferit față de alți copii, pentru că vede că are activități și preferințe diferite. Lui îi place să vorbească despre astronomie, chimie, își pune întrebări științifice, înțelege că alți copii au alte preferințe și alte subiecte. 


Îl ajută şcoala acasă?
Faptul că nu merge la școală ne ajută și pentru că nu se compară cu alți copii de vârsta lui și nu își dă seama exact de diferență. De exemplu, la matematică este cu aproape patru ani înainte și la chimie învață deja materia pentru bacalaureat, deși abia a împlinit 7 ani luna trecută.

Dacă ar ști cât de înainte este față de cei de vârsta lui, ar putea să devină arogant sau poate speriat. Își va da seama cât este de special când va fi pregătit să afle și informația asta va putea fi susținută de un comportament emoțional adecvat.

Ce schimbări aţi făcut de când aţi aflat cât este de înzestrat?
Eu am renunțat la serviciu și stau acasă cu el pentru a putea să-i asigur educația de care are nevoie, în ritmul și pe măsură capacităților lui. Am făcut mai multe cursuri și am învățat cum se identifică acești copii, ce măsuri se iau pentru a li se atinge potențialul și mai ales cum să îl ajut să se dezvolte pe toate domeniile, ca un întreg, nu doar academic. În această idee am creat proiectul Gifted World Academy, care vrea atât să învețe părinții și profesorii cum să identifice acești copii, cât și să le identifice talentele și să-i ajute să devină performanți în acele domenii, dar mai ales cum să le crească IQ-ul încă de la naștere, pentru că la majoritatea copiilor acesta scade din cauza părinților. 


V-a pus întrebări la care nu aţi ştiut ce să răspundeţi?
De exemplu, la chimie ne întreba, la 6 ani, de ce dioxidul de carbon nu este bun pentru noi și îl scoatem afară când respirăm, dacă are atâtea molecule de oxigen, iar oxigenul este bun pentru noi. Ajutorul cel mai mare pe care îl primim în prezent este din partea Mensa și Potențial Plus UK (Asociația Națională a Copiilor Înzestraţi din Marea Britanie), unde găsim întotdeauna sfaturi atât de la psihologii acestor asociații, cât și de la ceilalți membri. 




Am vorbit și cu copilul genial Robert Zicman, l-am întrebat ce îi place să studieze şi de ce.

Robert, ce faci tu la Mensa?
Merg la ateliere cu alți copii și facem lucruri foarte interesante. Am fost deja la ateliere științifice unde am făcut circuite electrice, sisteme binare, am învățat despre voltaj, despre vreme, densitate sau la ateliere unde ne învață cum să învățăm, cum să pierdem sau cum să fim eficienți.

Ce materie îți place cel mai mult și de ce?
Cel mai mult îmi plac obiectele de știință, biologie, fizică și chimie, iar dintre ele, cel mai mult îmi place chimia, pentru că putem face foarte multe experimente și multe arată ca și cum aş face magie.

Ce vrei să faci când vei termina școala?
Nu știu exact, dar sigur ceva legat de știință. Înainte voiam să mă fac doctor, să vindec oamenii. Mama mi-a și cumpărat cărți și m-a dus la cursuri de prim ajutor. Apoi am vrut să ajut planeta să scape de poluare. Acum însă visez să zbor în spațiu. Dar îmi schimb tot timpul ideile.

Îți place să te joci?
Fac Lego, experimente, inventez obiecte din materiale reciclabile, dar cel mai mult îmi place să mă joc cu Abilix, robotul pe care l-am construit și îl programez să facă diferite lucruri. Seara ies cu vecinii cu bicicletele sau rolele, ne ascundem sau vin la noi în grădină și sărim pe trambulină sau ne jucăm în căsuța din curte, construită de tati. Iar când vine tati acasă, jucăm șah, monopoly, scrabble, table, rummy sau alte jocuri.

Ce părere ai despre România?
Îmi place să merg vara cu părinții și să vizităm. În orașe, îmi plac foarte mult tramvaiele. Însă nu mi-a plăcut că se fumează peste tot, mai ales în tren. Am auzit şi că se dau teme copiilor acasă și nu au timp să stea și să se joace seara. Şi am văzut mulți oameni triști și săraci.

Câte limbi străine vorbeşti?
Vorbesc română și engleză, iar acasă studiez germana și spaniola cu bunica mea. Însă engleza mă ajută cel mai mult, pentru că am foarte multe materii din care învăț și care sunt în engleză.

Ce mesaj ai pentru copiii din România?
Să petreacă timp făcând ceea ce le place și nu să învețe pentru note și testări, ci din plăcere.

Dar pentru profesori ai vreun mesaj?
Să-i asculte pe copii mai mult și să-i învețe pe copii prin jocuri și experimente. Să nu le dea teme acasă, pentru că seara este pentru joacă și familie, să nu mai țină copiii atât de mult la școală și să nu le dea teste, pentru că le omoară talentul. 


Sursa: libertatea.ro

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.