Schimbarea orei în România are loc în noaptea de 26 spre 27 martie, când se trece la ora de vară, astfel că ceasurile se dau cu o oră înainte la ora 3:00, care devine ora 4:00. În acest fel, 27 martie 2022 este cea mai scurtă zi a anului, având, teoretic, 23 de ore.
În perioada orei de vară, diferenţa dintre ora oficială a României şi Timpul Universal (GMT) va fi de trei ore (față de două ore, la ora de iarnă).
Sistemul orei de vară şi de iarnă presupune o ajustatare cu o oră a ceasurilor în fiecare primăvară şi toamnă, pentru a beneficia mai bine de lumina naturală.
La ora de vară, ceasul se dă înainte cu o oră (ora 3:00 devine ora 4:00), în timp ce la ora de iarnă operațiunea este inversă, ceasurile se dau înapoi cu o oră și ora 4:00 devine ora 3:00.
Ideea orei de vară a apărut pentru prima oară la omul de știință Benjamin Franklin, în anul 1784. Acesta a scris un eseu numit „An Economical Project” în care a emis câteva idei pentru economisirea uleiului folosit la lămpile de iluminat, potrivit Observatorului astronomic.
Una din metode era introducerea unei perioade de timp în timpul verii. Pe când se află la Paris, la vârsta de 78 de ani, acesta s-a ocupat de modul în care lămplile cu ulei produceau lumina și cât de eficiente erau acestea. Într-o dimineață de vară, Benjamin Franklin s-a trezit la ora 06:00 surprins de cât de multă lumină îi întră în cameră. La început a crezut că sunt lămpile cu ulei ce se instalau pe străzile Parisului. Dar a observat că Soarele tocmai răsărea la orizont.
Ideea lui Franklin a fost preluată de către William Willett, un constructor britanic. Și acesta a fost uimit când într-o dimineață de vară, în jurul orei 6, chiar dacă afară era lumină, toate obloanele caselor erau închise. El a propus într-un pamflet din 1907 să se adauge 20 de minute în fiecare duminică din aprilie, și să se scadă aceste minute în duminicile lunii septembrie. În anul 1908 s-a incercat introducerea acestei reguli, în Marea Britanie, dar a fost întâmpinată negativ.
Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu anul 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie). Au urmat britanicii care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie). Alte țări care au introdus ora de vară au fost: Belgia, Denemarca, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia și Tasmania.
Pe 19 martie 1918 s-a introdus și în Statele Unite ora de vară, dar a fost folosită doar până în 1919. Din cauza opoziției fermierilor s-a renunțat la ora de vară. Cea mai mare confuzie s-a creat în Statele Unite unde fiecare stat avea propria regulă de introducere a orei de vară, situație ce s-a menținut până în 1966.
În acest moment 70 de țări au introdus ora de vară. Ora de vară nu este folosită în țările de la Ecuator și de la tropicul Capricornului. Două țări importante, Japonia și China, nu folosesc ora de vara.
UE a unificat pentru prima dată trecerea la ora de vară în 1980 pentru a asigura o abordare unitară a acesteia în cadrul pieței unice.
Ora oficială de vară la care România trece în noaptea de sâmbătă spre duminică va fi ora Europei Orientale.
Pe continentul european, schimbarea orei se face în toate ţările, cu excepţia Islandei, Georgiei, Belarusului, Azerbaidjanului, Turciei şi Rusiei. Unele dintre aceste ţări au revenit la ora iniţială, în timp ce altele au preferat să rămână continuu la ora de vară.
Schimbarea orei nu este însă simultană în toate ţările, din cauza diferenţei de fus orar.
