Compania SpaceX fondată de Elon Musk şi-a lansat joi, în premieră, vehiculul de croazieră de nouă generaţie Starship, propulsat de noul lansator foarte puternic Super Heavy, într-un zbor de testare foarte aşteptat, fără echipaj uman, care s-a încheiat câteva minute mai târziu, după ce racheta a explodat pe cer, transmite Reuters.
Racheta cu două trepte care, la cei 120 de metri ai săi este mai înaltă decât Statuia Libertăţii, a decolat de la portul spaţial Starbase al SpaceX, situat la est de Brownsville, Texas, într-un zbor inaugural prevăzut să dureze 90 de minute.
Imaginile transmise în direct pe internet de SpaceX cu momentul decolării au arătat racheta înălţându-se pe cerul dimineţii după ce toate cele 33 de motoare ale lansatorului Super Heavy au prins viaţă, într-o minge de flăcări şi nori de gaze de evacuare şi vapori de apă.
Însă, la mai puţin de patru minute de zbor, treapta superioară nu a reuşit să se separe de treapta inferioară, iar întregul sistem a explodat.
Cu toate acestea, reprezentanţii SpaceX au lăudat lansarea Starship, în cadrul transmisiunii, şi au declarat zborul de testare o reuşită.
Lansarea Starship şi a rachetei purtătoare reprezintă o etapă importantă pentru ambiţiile SpaceX de a trimite oameni înapoi pe Lună şi, în cele din urmă, pe Marte – jucând un rol esenţial în programul Artemis recent inaugurat de NASA.
În cazul unui zbor inaugural încununat de succes, sistemul Starship ar fi devenit cel mai puternic vehicul de lansare de pe Pământ.
O tentativă anterioară de lansare, programată luni, a fost suspendată cu câteva minute înainte de numărătoare inversă după ce o valvă de presurizare a îngheţat.
Atât lansatorul Super Heavy, treapta inferioară, cât şi treapta superioară, vehiculul Starship, pe care îl propulsează în spaţiu, sunt concepute drept componente reutilizabile, capabile să zboare şi să aterizeze înapoi pe Pământ. O astfel de manevră a devenit o operaţiune de rutină în zeci de misiuni ale Falcon 9, racheta orbitală a SpaceX de dimensiuni mai mici.
Niciuna dintre trepte nu urma să fie recuperată după lansarea de joi. În schimb, potrivit planului iniţial, ambele trepte trebuiau să îşi încheie zborul inaugural în apă – treapta inferioară urma să cadă în Golful Mexic, iar treapta superioară avea să sfârşească în Oceanul Pacific după ce realiza o orbită aproape completă a Pământului.
Prototipurile navei de croazieră Starship au realizat în ultimii ani cinci zboruri de testare suborbitale, la altitudini de circa 10 kilometri, însă lansatorul super-greu nu a părăsit niciodată Pământul.
Starship face parte din categoria lansatoarelor super-grele, capabile să transporte o încărcătură de peste 100 de tone pe orbita Pământului.
Administraţia Federală pentru Aviaţie a acordat vineri o licenţă pentru zborul inaugural de testare, eliminând un ultim obstacol pentru mult aşteptata lansare.
Starship este de aproape două ori mai puternică în comparaţie cu Space Launch System (SLS) a NASA al cărei zbor inaugural fără echipaj uman a avut loc în noiembrie, trimiţând o navă de croazieră numită Orion într-o călătorie de zece zile în jurul Lunii şi înapoi.
Agenţia spaţială americană NASA a ales acest vehicul spaţial pentru a-i readuce, pentru prima dată după o pauză de peste o jumătate de secol, pe astronauţii săi pe Lună, în cadrul misiunii Artemis 3, programată oficial în 2025. Astronauţii vor părăsi Pământul la bordul noii mega-rachete a NASA, SLS.
Ideea unui lansator reutilizabil, marea strategie a lui Elon Musk, vizează reducerea costurilor. Fiecare lansare a rachetei Starship ar putea în final să coste „doar câteva milioane de dolari”, a reamintit el, duminică.
Racheta sa are deja clienţi: miliardarul american Jared Isaacman se va afla la comanda primului zbor cu echipaj uman.
Un alt miliardar, japonezul Yusaku Maezawa, şi antreprenorul american Dennis Tito (primul turist spaţial din istorie) au anunţat şi ei că vor urca la bordul rachetei Starship pentru o călătorie în jurul Lunii.
Însă, pentru Elon Musk, Starship este mai mai ales vehiculul care va permite omenirii să devină o civilizaţie multiplanetară. „Avem un drum anevoios de doi sau trei ani în faţa noastră (…), dar la sfârşit ar trebui să dispunem de ceva care ne va permite să instalăm o bază pe Lună şi pe Marte”, a adăugat el.
